Locasuri Romanesti

LOCASURI ROMANESTI LA SFANTUL MUNTE ATHOS

Schitul Prodromul

Schitul Prodromul (adica Inaintemergatorul), a fost Intemeiat intre anii 1852-1866 de Ieroschimonahul Nifon Ionescu si ucenicul sau, Ieroschimonahul Nectarie. Este inchinat Sfantului Ioan Botezatorul si se afla pe teritoriul Manastirii Lavra.

Cei care au contribuit cel mai mult la ridicarea schitului au fost: domnitorul Moldovei Grigorie Ghica, caimacanul Munteniei Alexandru Ghica, Sofronie Mitropolitul Moldovei si Nifon Mitropolitul Munteniei. Bineinteles ca nu au lipsit nici ajutoarele multor credinciosi din Romania.

Pe cand se construia schitul, parintele Nifon, fiind plin de ravna duhovniceasca si avand dragoste catre Maica Domnului, se gandea cum ar putea dobandi o sfanta icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni, care sa fie ocrotitoarea acestui sfant lacas, precum au toate manastirile din Sfantul Munte.

Dupa multe rugaciuni a cautat sa gaseasca pe oarecare pictor care ar putea sa-i picteze o icoana cu Maica Domnului, dar punea si oarecare conditii: cat timp va lucra la icoana pictorul sa se roage tot timpul, fara sa manance ceva, iar dupa ce va manca sa nu mai picteze. Negasind nici un pictor dupa dorinta lui in Sfantul Munte, era in mare mahnire. Dar, dupa randuiala Maicii Domnului, in anul 1863 a mers in Romania cu parintele Nectarie, pentru unele trebuinte ale schitului. Ajungand la Iasi, au inceput sa caute un pictor bun, care ar putea sa picteze dupa dorinta lor.

Dupa mai multe cautari au gasit un pictor cu numele de Iordache Nicolau, care locuia in Iasi. Evlaviosul pictor a primit cu bucurie toate conditiile puse de parinti, dar isi cerea iertare spunand ca-i tremura mana fiind batran si nu stie daca va reuai. Parintii l-au intarit spunandu-i sa-si puna nadejdea la Maica Domnului ai i-au incredintat lucrarea.

Dupa ce a pictat vesmintele si celelalte parti ale icoanei a ajuns la fete, care se picteaza intotdeauna la urma, dupa cum se obisnuieste in arta picturii. Dandu-si toata silinta sa le faca cat mai frumoase a constatat cu mahnire ca nu ieseau dupa cum dorea el. Cu cat incerca mai mult, cu atat le facea mai urate.

Ostenindu-se toata ziua, nu a reuait nimic. Venind ai parintii sa vada icoana s-au intristat si ei de cele intamplate, dar l-au incurajat pe pictor sa mai incerce, ca ei tot vor lua icoana asa cum va iesi. Dupa ce au plecat parintii, pictorul a acoperit icoana cu o panza alba, a incuiat usa atelierului si s-a retras in camera lui, nemancand nimic in ziua aceea, fiind foarte intristat de nereusita lui. Dupa multe rugaciuni la Maica Domnului s-a pus sa se odihneasca. Dimineata, sculandu-se, a luat cheia si s-a dus sa mai incerce pentru ultima data de a face ceva, dar cand a ridicat panza de pe sfanta icoana, a vazut cu uimire ca fetele erau cu desavarsire indreptate si bine incuviintate, pline de dumnezeiesc har si veselie, dupa cum se vad si acum.

Vazand aceasta minune, pictorul s-a inchinat cu evlavie Maicii Domnului, apoi a chemat pe vecini sa vada si ei dumnezeiasca minune, dupa care a trimis pe unul din ucenicii sai sa anunte pe parinti de cele intamplate. Afland parintii, care se aflau in Iasi, la Metocul Schitului, au trimis pe parintele Dositei, ingrijitorul metocului, sa se incredinteze de cele spuse. Ajungand la casa pictorului, nu putea sa intre din cauza multimii oamenilor. Cu greu a luat icoana si punand-o intr-o trasura a adus-o la metoc, unde nu au mai lasat pe nimeni sa intre, apoi au facut cunoscut Sfintei Mitropolii aceasta minune.

Venind Preasfintitul Mitropolit Calinic Miclescu cu cativa clerici au vazut sfanta icoana si crezand, i s-au inchinat cu evlavie, minunandu-se si zicand:  Cu adevarat mare dar ne-a daruit Maica Domnului", apoi a dat binecuvantare sa se faca agheasma, si intrand lumea la metoc se inchina cu evlavie la sfanta icoana si cereau sa li se faca rugaciuni si agheasma. Si indata a inceput darul Maicii lui Dumnezeu a lucra prin sfanta icoana si a face minuni, din care vom istorisi cateva:

Un om avea albeata pe ochi incat se vedeau luminile ochilor ca laptele si aducandu-l, s-a inchinat cu evlavie Maicii Domnului spalandu-si ochii cu agheasma, din care a luat si acasa. Dupa trei zile a venit sa multumeasca Maicii Domnului, avand ochii curati si vazand foarte bine.

Altul avea lepra pe tot corpul, incat era numai bube. Inchinandu-se cu credinta la sfanta icoana si stropindu-se cu agheasma, a cazut lepra de pe el ca niste solzi si s-a curatit.

Un boier a venit si a spus ca fiul lui de trei zile numai dupa suflare se cunoaste ca este viu. Deci, rugandu-se Maicii Domnului si luand agheasma, s-a dus acasa si a stropit copilul care pe loc s-a trezit ca din somn si s-a sculat sanatos. Apoi tatal sau plin de bucurie l-a adus si s-au inchinat la sfanta icoana.

De la Iasi au plecat cu icoana si s-au oprit in orasul Husi. Si aici s-a adunat mult popor, dorind sa se inchine sfintei icoane.

Afland si domnitorul Ioan Cuza, zicea:  Sa se opreasca icoana in tara ca aici s-a facut minunea".

Atunci parintii si-au continuat drumul grabindu-se pentru a nu le fi luata sfanta icoana. Au poposit in orasul Barlad si au adus sfanta icoana in casa doamnei Ecaterina Sutu, care a primit-o cu multa dragoste si evlavie.

Apoi au fost chemati sa o duca in Catedrala orasului pentru a se inchina lumea.

Vom aminti aici doua minuni dintre multele care s-au facut. Era in oras un invatator intelept care avea la scoala lui pe fiii celor mai insemnate persoane din oras. Ziceau barladenii ca este de treaba si cinstit, numai ca nu merge la biserica decat la Sfintele Pasti si nu are evlavie la cele sfinte. Acela, auzind de sfanta icoana, a trimis trasura, rugand pe parinti sa vina cu icoana la casa lui. Dar parintii i-au raspuns ca nu se cade sa mearga icoana la casa lui, ci mai vartos el sa vina sa se inchine la sfanta icoana, insa el a insistat, trimitand de mai multe ori trasura. Dupa rugamintile lui si ale altor oameni, parintii au acceptat sa mearga cu icoana, dar, cand au vrut sa o ridice, s-a facut foarte grea, incat abia patru oameni au reusit sa o duca pana la trasura, iar cand sa o puna in trasura tocul icoanei s-a desfacut din toate incheieturile si a trosnit foarte tare. Din aceasta au cunoscut cu totii ca nu voieste Maica Domnului sa mearga la casa acelui om. Cand s-au intors in Catedrala, icoana s-a facut asa de usoara incat au dus-o doi oameni.

O doamna care era grav bolnava si locuia in afara orasului la mosie, auzind de sfanta icoana, dorea sa i se inchine, dar se temea sa mearga cu trasura ca sa nu moara pe drum. In noaptea aceea i s-a aratat Maica Domnului in vis in chipul icoanei, poruncindu-i sa se scoale si sa vina imediat la Barlad sa se inchine la icoana si sa ia binecuvantare. Cum s-a suit in trasura, indata s-a simtit sanatoasa si venind s-a inchinat cu evlavie propovaduind minunea si zicand ca aceasta icoana a vazut-o in vis.

De acolo, au dus sfanta icoana la Galati la Biserica Sfintilor imparati. In aceasta biserica lucra un pictor care, vazand imbulzeala poporului, a inceput a ocari pe oameni zicand:  De ce credeti basmelor calugaresti? Un pictor bun poate sa picteze o icoana mult mai frumoasa". Pe cand zicea el acestea si privea cu nerusinare la sfanta icoana, deodata a vazut chipul Maicii Domnului schimbandu-se. Atunci s-a ingrozit asa de tare ca s-a inteleptit pe loc si spunea poporului sa se inchine cu evlavie, caci cu adevarat s-a pictat cu minune dumnezeiasca.

Dupa plecarea sfintei icoane din Iasi s-a intamplat aici o alta mare minune. Un evreu avea un han la drum. Ducandu-se cu negotul, a lasat la han pe sotia sa, pe copiii sai si o sluga. S-a intamplat insa de a murit evreul acolo unde s-a dus, iar un prieten de-al lui, tot evreu, l-a ingropat. A luat marfa si banii care au ramas si le-a adus sotiei, spunandu-i si de moartea barbatului ei. Dupa ce a plecat, diavolul a pus in mintea slugii sa o omoare pe evreica, sa-i ia averea si sa fuga de acolo.

Deci, intr-o noapte a intrat la evreica si a amenintat-o ca daca nu-i va da toti banii pe care ii are o va omori. Evreica vazand ca nu face nimic cu rugamintile, i-a dat tot ce avea, numai ca sa-si scape viata. Dar sluga, dupa ce a luat banii s-a gandit sa o spanzure. Pregatind el spanzuratoarea, evreica il ruga sa o lase cu viata, dar el nu o baga in seama. Atunci si-a adus aminte de icoana Maicii Domnului, despre care auzise ca s-a pictat singura si face multe minuni. Deci, fiind in acea nevoie, a inceput a se ruga cu lacrimi, zicand:  Maica Domnului! Daca chipul tau s-a pictat cu dumnezeiasca minune, dupa cum am auzit, si tu esti adevarata Nascatoare de Dumnezeu, izbaveste-ma de aceasta primejdie si eu atunci voi crede si ma voi boteza cu toata casa mea". Acestea si multe altele zicand evreica cu mare plangere, sluga s-a apropiat sa-i puna latul in gat. Socotind el ca latul este prea sus si nu o va putea ridica a lasat latul putin mai jos, apoi suindu-se pe un scaun a pus latul in gatul sau, sa vada de este potrivit si, cu ingaduinta lui Dumnezeu, sluga a calcat pe o margine a scaunului, acesta i-a sarit de sub picioare si sluga a ramas spanzurata. Vazand minunea, evreica a ramas incremenita de frica si crezand Maicii Domnului, s-a botezat cu toata casa ei.

De la Galati, parintii au luat sfanta icoana, s-au urcat intr-o corabie si au pornit spre Sfantul Munte. Cand au ajuns la limanul schitului romanesc, au trimis veste sa vina preotii imbracati in sfintele vesminte, cu cantari si tamaieri spre intampinarea sfintei icoane si asa, cu cinste, au dus-o si au asezat-o in biserica.

In schit era un monah foarte bolnav, cu numele Inochentie, care abia mai respira, fiind de trei saptamani nemancat, nemaiputand nici vorbi. Cand a intrat sfanta icoana, monahul s-a trezit ca dintr-un somn si a cunoscut ca a venit icoana Maicii Domnului; el a cerut sa-l duca sa se inchine sfintei icoane. Inchinandu-se cu evlavie a zis:  Maica lui Dumnezeu, de-mi este de folos sa mai traiesc, fa-ma sanatos, caci cred ca poti; iar de nu, fie dupa cum voiesti tu, Stapana mea!". Acestea zicand, s-a intors la chilie vesel si plin de duhovniceasca bucurie. Apoi a cerut sa-i aduca o camasa curata sa se schimbe si sa fie imbracat in toate hainele calugaresti, caci era schimnic, si sa fie impartasit cu Dumnezeiestile Taine. Dupa aceea, trecand cam o ora de cand se inchinase la sfanta icoana si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, avand protectoare pe insasi Maica Domnului spre a-i mijloci fericirea vesnica.

Un alt monah, crezandu-si mintii sale, a plecat din schit fara binecuvantare si s-a dus sa se nevoiasca intr-o pestera. Odata, pe cand se ruga, a vazut ceva ca un luceafar coborand si stand deasupra capului sau, dar el si-a continuat canonul, incurajandu-se. Deodata, acel luceafar a trasnit atat de tare, incat monahul, plin de spaima, a cazut la pamant ca mort. S-a desteptat dupa trei zile, dar era surd cu desavarsire si slabit cu totul. Tarandu-se cu greu, a venit la schit, marturisind parintilor despre ispita draceasca pe care a avut-o. Vazandu-l parintii si facandu-li-se mila de el l-au dus in biserica la icoana Maicii Domnului si inaltand multe rugaciuni a fost vindecat, revenindu-i auzul ca mai inainte.

Minunile sunt nenumarate, dar am amintit doar acestea.

Icoana Maicii Domnului este imbracata in argint si impodobita foarte frumos. Uneori Maica Domnului isi schimba infatisarea, devenind foarte intunecata, sau foarte stralucitoare. Icoana este asezata in fata catapetesmei, la iconostasul din partea stanga. Iconostasul este impodobit si poleit cu aur. In fata icoanei se afla un sfesnic imparatesc. Maica Domnului din icoana este impunatoare, asemenea unei imparatese ce sta pe scaunul ei.

Pe locul unde se afla astazi schitul, cu multi ani in urma, cuviosul Marcu (ucenicul Sfantului Grigorie Sinaitul) a vazut pe Maica Domnului sezand ca o imparateasa pe un tron, fiind inconjurata de ingeri si de Arhangheli si de toti cuviosii Sfantului Munte, care i se inchinau si o slaveau. Avea palate de aur inalte. Toate acestea inchipuiau si aratau biserica care s-a facut la timpul cuvenit si unde Maica Domnului, prin icoana sa, este ca o imparateasa care se ingrijeste de toti cei ce se nevoiesc in acest schit romanesc.

Icoana Maicii Domnului poarta numirea de  «Prodromita » si se praznuieste pe 12 iulie.

In Schitul Prodromul se mai afla si alte icoane facatoare de minuni: Icoana Maicii Domnului  «Aparatoare de foc », care a scapat de multe ori schitul de incendiu. In fiecare an se face agheasma si procesiune cu aceasta sfanta icoana. Alta icoana a Maicii Domnului este  «Inainte Vestitoarea », apoi icoana Maicii Domnului  «Ctitorita ». Mai sunt icoana Sfintei Treimi si icoana Sfantului Ioan Botezatorul, care este foarte veche. Ea se pastreaza in Paraclisul cel vechi, care a fost rezidit in anul 1660 de duhovnicul Filotei. Icoana a fost imbracata in argint de catre domnitorul Moldovei, Grigorie Al. Ghica, in anul 1853.

Se spune ca in anul 1821, cand a inceput revolutia grecilor impotriva turcilor, acestia au venit cu multa armata si in Sfantul Munte, vrand sa-l jefuiasca. Ajungand si la Chilia Prodromul (pe locul unde mai tarziu s-a infiintat schitul) nu au gasit mai nimic, deoarece monahii ascunsesera lucrurile de valoare. Intrand soldatii turci in paraclis cautau ceva lucruri sau icoane pe care sa le fure. Repezindu-se spre icoana Sfantului Ioan Botezatorul, acesta s-a incruntat spre ei incat au fost cuprinsi de frica si au scos pistoalele incepand sa traga asupra icoanei. Insa i-a cuprins si mai mult groaza cand au vazut ca gloantele se intorceau si ii loveau tot pe ei. Atunci au fugit, nemaifacand nici un rau.

Dintre sfintele moaste care se afla in biserica schitului amintim pe cele de la: Sfintii Ierarhi Ioan Gura de Aur, Grigorie Teologul si Modest, Patriarhul Ierusalimului, Sfantul Apostol Matei, Sfanta Mare Mucenita Varvara, Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia, Sfantul Mucenic Trifon, Sfintii Doctori fara de arginti Cosma si Damian si Cuviosul Antipa de la Calapodesti.

In prezent in acest sfant locas se nevoiesc 25 de calugari romani.

Schitul Lacu

Acest schit mai este cunoscut si sub numele de Schitul Sfantul Mucenic Dimitrie. Se afla in partea centrala a Peninsulei, intre Turnul Amalfino si Manastirea Sfantul Pavel. Schitul este locuit de calugari romani si apartine de Manastirea Sfantul Pavel.

«Lako » (cu litere grecesti) in traducere inseamna  «groapa », adica  «Schitul din groapa ». Intr-adevar, este inconjurat din trei parti de munti, cu o singura iesire spre mare, pe valea paraului.

Pe aceste locuri au locuit calugarii sarbi inca din secolul al XIV-lea, vietuind in asceza si pustnicie, intr-un Pateric Atonit se spune ca Schitul Lacu era numit  Pustia cea mai dintru adanc" sau  Tebaida Sfantului Munte", fiind un loc pustnicesc foarte retras. In timpul ocupatiei turcesti, schitul a cunoscut si perioade de pustiire, insa pe la anul 1760 a fost reinfiintat de monahul moldovean Daniil. Dupa 1830, au venit multi calugari romani, iar schitul a cunoscut o mare inflorire. In 1855 erau 5 chilii cu paraclise si 16 colibe, iar numarul calugarilor ajunsese la 32, majoritatea fiind veniti din Manastirile Cernica si Caldarusani. In 1849 a fost ridicata bisericuta cimitirului, cu hramul Sfantul Lazar cel a patra zi inviat.

Intre anii 1898 si 1904 s-a construit biserica mare a schitului inchinata Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, iar pe parcurs s-au mai construit si alte chilii, ajungand la 24, numarul calugarilor trecand de 100.

Dupa al doilea razboi mondial, a inceput sa scada si numarul monahilor romani din Schitul Lacu, ca de altfel din intreg Sfantul Munte. In anul 1991 mai erau doar doua chilii populate cu trei calugari. De atunci insa, prin grija Maicii Domnului si a Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, schitul a inceput sa reinvie, venind si alti calugari din Romania. In momentul de fata schitul se afla in mare inflorire avand opt chilii locuite, care au fost reconstruite prin multa osteneala. Numarul calugarilor a ajuns la frumoasa cifra de 33.

Chiliile Schitului Lacu sunt: Chilia Buna Vestire, Chilia Sfantului Mare Mucenic Artemie, Chilia Sfantului Ierarh Nicolae, Chilia Acoperamantul Maicii Domnului, Chilia inaltarea Domnului, Chilia intampinarea Domnului, Chilia Sfantului Prooroc Ilie, Chilia Cuviosului Antonie cel Mare.

Fiecare chilie are cate un staret sub ascultarea caruia se nevoiesc cei care fac parte din obstea lui. In timpul saptamanii, fiecare chilie isi are programul ei, iar duminica si in sarbatori se intalnesc cu totii la biserica mare a schitului, numita Kiriacou (adica biserica de duminica), unde savarsesc slujbele impreuna. La sarbatorile mari se fac privegheri de toata noaptea. Dupa privegheri se retrag din nou la chilii, unde petrec in liniste si rugaciuni restul saptamanii.

Staretul schitului se schimba anual, adica fiecare chilie are un an conducerea schitului. Staretul schitului poarta numele de Dicheu - adica cel care este drept si face dreptate.

O mare mangaiere a parintilor din schit este icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului numita  «Lacuschitiotisa ». Icoana este de o rara frumusete, fiind pictata dupa modelul icoanei  «Prodromita ».

Spunea unul din parintii schitului ca, mergand odata in Cipru, a trecut pe la o familie cunoscuta. Acestia aveau o fetita in spital, grav bolnava, urmand sa fie operata. Calugarul a fost rugat sa mearga la spital si sa le binecuvanteze fetita. La spital, monahul a scos o iconita cu Maica Domnului  «Lacuschitiotisa », a binecuvantat pe bolnava facandu-i semnul crucii pe cap si i-a dat sa sarute iconita. Imediat fetita s-a ridicat din pat si a zis mamei sale:

- Mama, nu mai sunt bolnava! Nu mai am nevoie de operatie! Sa mergem acasa, ca m-a vindecat Maica Domnului.

Altadata, un crestin cunoscut unui parinte din schit mergea cu masina, avand toata familia cu el. Conducand cu viteza mare, la o intersectie i-a iesit o masina in fata. Neavand alta solutie a calcat brusc frana si a rasucit volanul. Masina a iesit de pe sosea, fiind gata sa se rastoarne. Atunci au vazut o mana de femeie care a apucat masina si a indreptat-o pe drumul ei. Masina si-a continuat mersul ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Aceasta s-a petrecut in timpul noptii. Dupa aceasta minunata izbavire de la moarte, omul a tras masina pe dreapta si a zis sotiei:  Maica Domnului ne-a salvat!". Si cautand in buzunar a gasit ca avea cu el o copie dupa icoana Maicii Domnului  «Lacuschitiotisa ». Chiar in noaptea aceea a sunat la parintele cunoscut din Schitul Lacu si i-a zis:  Parinte, Maica Domnului  «Lacuschitiotisa » ne-a salvat de la moarte sigura". Apoi a fagaduit ca va contribui cu o suma de bani pentru a fi imbracata icoana in argint.

Cu ajutorul Maicii Domnului, in primele doua chilii, a Bunei Vestiri si a Sfantului Mucenic Artemie, se savarseste Sfanta Liturghie zilnic.

La una din colibele schitului s-a nevoit parintele Gherasim, care canta foarte frumos. Se spune ca veneau calugarii greci si-l chemau sa cante la hramuri.

La chilia Adormirea Maicii Domnului (care acum este daramata) s-au nevoit pe la sfarsitul secolului al XIX-lea duhovnicul Leontie cu cei trei ucenici ai sai: Atanasie, Dositei si Vlasie. Acest duhovnic era cu metania din Manastirea Neamt. Chilia este asezata pe partea dreapta a paraului Lacu si, fiind sub munte, in timpul iernii nu vede soarele decat cel mult doua ore, la amiaza. Savarseau Sfanta Liturghie zilnic, nevoindu-se cu privegherea noapte de noapte. Traiau intr-o mare saracie si erau ajutati cu cele materiale de ceilalti parinti, care se minunau de ravna lor.

La biserica mare a schitului se afla o particica din Lemnul Sfintei Cruci si cate o particica din moastele Sfantului Haralambie si a Sfintilor Mucenici de la schitul Ivirului: Eftimie, Ignatie si Acachie.

De asemenea, la Chilia Sfantului Mare Mucenic Artemie se gaseste o particica din Lemnul Sfintei Cruci si particele din moastele mai multor sfinti: Sfantul Mare Mucenic Artemie, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Mare Mucenic Pantelimon, Cuviosul Siluan Atonitul, Cuviosul Sofronie Caliga (care a fost staret al Manastirii Sfantul Pavel) s.a.

Multe mici particele de sfinte moaste sunt si la celelalte chilii ale Schitului Lacu.

Alte locasuri romanesti

Chilia Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan de la Provata unde se nevoiesc patru parinti romani din Basarabia;

Chilia Sfantului Ioan Botezatorul tot de la Provata unde se nevoiesc doi parinti romani (aceste doua chilii se gasesc pe teritoriul Lavrei);

Chilia Intrarea in biserica a Maicii Domnului, care apartine Manastirii Dionisiu si alte colibe unde se nevoiesc parinti romani.

Chilia Sfantului Mare Mucenic Gheorghe de la Capsala unde se nevoiesc trei parinti romani;

Chilia Sfintilor Doctori fara de arginti Cosma si Damian din Capsala unde se nevoieste un roman;

In zona Capsalei, ce se afla pe teritoriul Manastirii Pantocrator, au fost multe chilii romanesti in care au vietuit parinti cu viata sfanta. Amintim pe parintele Trifon care a trait intr-o saracie totala. Casa ii era aproape daramata, iar cand ploua, apa se gasea peste tot in chilia sa. Parintele Trifon nu se ingrijea de nimic pamantesc. Un alt cuvios a fost parintele Irodion. Acesta a avut darul inainte vederii si se prefacea nebun. Parintele Fanurie avea o viata sfanta si asa au fost multi altii, doar de Dumnezeu stiuti.

La Colciu se afla chilia Sfantului Mare Mucenic Gheorghe unde se nevoiesc opt parinti romani, intre ei se afla parintele Dionisie ce a depasit varsta de 90 de ani si este orb de aproape cinci ani. Parintele este duhovnic si mangaietor de suflete.

Alta chilie de la Colciu, cu hramul Sfantul Ioan Botezatorul, adaposteste doi parinti romani.

Nu departe de Colciu, putin mai in vale, se afla chilia Sfantului Ipatie unde se nevoiesc trei parinti romani. Zona in care se gaseste chilia are o clima foarte buna si livezi bogate. Aceste trei chilii sunt pe teritoriul Manastirii Vatopedu.

Chilia Adormirii Maicii Domnului se gaseste pe teritoriul Manastirii Xeropotamu si aici se nevoiesc doi parinti romani.

La Schitul Sfanta Ana, un parinte roman se nevoieste la chilia Sfantul Pantelimon.

La trei kilometri distanta de Schitul Prodromul, pe drumul ce duce spre coliba Sfantului Nil, se nevoieste de multi ani un parinte roman, care traieste singur intr-o coliba. Acest parinte iese foarte rar si numai pentru cele necesare. Mai in adancul pustiei se nevoieste de patru ani un alt parinte roman.

Poate vor mai fi si alti parinti pustnici, ce se nevoiesc nestiuti de oameni, pe care ii vede si ii cunoaste doar Bunul Dumnezeu, pe Care ei il slavesc neincetat.

In cartea  Livada de flori duhovnicesti" se spune ca era un duhovnic cu viata sfanta, care avea multe vedenii si descoperiri. La sfarsitul vietii sale s-a invrednicit de o minunata si inspaimantatoare vedenie:

A vazut pe Domnul nostru Iisus Hristos sezand pe scaunul slavei si de-a dreapta Lui pe Preacurata Stapana. Toata oastea cereasca sta asteptand porunca Stapanului. A poruncit Domnul unui inger sa sune din trambita cea infricosata pe care o tinea in maini si a iesit un astfel de sunet, incat s-a cutremurat toata lumea ca o frunza de copac cand o bate vantul. Dupa putina vreme a facut iarasi semn Domnul catre inger sa trambiteze a doua oara si indata a trambitat.

Maica lui Iisus, cunoscand ca dupa al treilea sunet al trambitei are sa se sfarseasca lumea, s-a sculat de pe scaunul sau si cazand la Preacuratele picioare ale Dreptului Judecator se ruga cu staruinta sa dea vreme de pocainta pacatosilor, ca sa-si planga pacatele lor. Domnul i-a raspuns, zicand:  stii, Maica Mea preaiubita, cate lucruri de rusine savarseste lumea cea nemultumitoare, in fiecare zi. Asadar, nu este cu buna cuviinta, nici cu dreptate ca in vreun chip sa-i miluiesc, caci nu numai barbatii mireni si femeile, dar chiar si clericii si monahii Ma ranesc in cele dinlauntru si Ma rastignesc si cu totul au necinstit sfantul chip si ingereasca petrecere, prin desfranarile lor".

Atunci Stapana se ruga mai cu staruinta, zicand:  Fiul meu Cel Preadulce, asculta-ma pe mine, Maica Ta, ca, pentru milostivirile indurarilor Tale si pentru Preacuratele Patimi ce ai rabdat sa Te induri spre cei pacatosi".

Iar El a zis:  Cunosc, o, Maica Mea, ca de multe ori prin rugaciunile si cererile tale M-ai imblanzit si nu M-ai lasat sa fac judecata ce li se cuvenea. Dar oamenii nicidecum nu s-au facut mai buni si nici nu s-au abatut de la rautatea si viclesugul lor de mai inainte; ci mai vartos s-au facut mai rai, defaimand Crucea si Patima Mea. Ighemonii si boierii muncesc cu nerusinare poporul cel supus lor si necinstesc sfintele legi prin petrecerea lor cea desfranata. Poporul cel de obste iarasi leapada si defaima poruncile Mele, savarsind voile lor cele trupesti: desfranarile, uciderile, nedreptatile si alte faradelegi pline de rusine si aducatoare de moarte".

Atunci Stapana iarasi a zis:  Toate acestea sunt adevarate, Preadulcele meu Fiu, dar ma rog tie, ca pentru nemarginita Ta milostivire sa le trimiti lumina darului Tau, ca sa-si cunoasca pacatele lor si, intorcandu-se la Tine, sa dobandeasca iertare. Asa, Mult-Milostive Doamne, auzi-ma pe mine si implineste cererea aceasta, nu pentru ca li se cuvine lor, ca nevrednici sunt de mila si de iertare, ci pentru dragostea mea si a tuturor sfintilor care si-au varsat sangele pentru numele Tau si si-au dat la felurite morti trupurile si au defaimat toate placerile lumii, pentru a avea dragostea Ta. Deci, asculta, Mult-Milostive, rugaciunea noastra".

Atunci toti sfintii s-au inchinat cu Preasfanta Fecioara, rugand pe Domnul sa faca mila.

Judecatorul Cel Preaindurat, induplecandu-Se prin rugaciunile Maicii Sale si ale tuturor sfintilor, a raspuns cu fata lina:  M-ai biruit, Maica Mea, prin rugaciunea ta cea milostivitoare si ai imblanzit dreapta Mea manie. Sa se faca dar voia ta. Iar voi, prietenii Mei, prin rugaciunile voastre ati schimbat mania Mea intru mila. Asadar, trimit iarasi in lume invatatori si propovaduitori sa indrepteze pe cei ce pacatuiesc".

Acestea zicand Stapanul, a luat sfarsit vedenia pe care a povestit-o preotul cel zis mai sus tuturor fratilor manastirii. Si pentru a-i incredinta cum ca a fost adevarata vedenia, le-a spus si oarecare greseli ascunse ale fiecaruia, deosebi, pe care i le-a descoperit Domnul, ca sa le spuna fratilor si sa se indrepteze. Acestea zicand, cuviosul si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu.

Vedeti, fratii mei, cata putere are rugaciunea Preasfintei Fecioare catre Preainduratul sau Fiu, Iisus Hristos? Deci, veniti sa ne plangem aici pacatele si faradelegile noastre, ca sa nu le plangem mai tarziu, vesnic si fara folos. Veniti sa cadem cu totii la preacuratele picioare ale Maicii lui Dumnezeu si sa strigam cu credinta: Usa milostivirii deschide-o noua binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim intru tine, ci sa ne mantuim prin tine din nevoi, ca tu esti mantuirea neamului crestinesc. Amin.

Ieromonah Pimen de la Schitul romanesc Lacu

sursa: www.munteleathos.com

 

Psalmi

  1.  
  2. Psalmul 10

    1. In Domnul am nadajduit. Cum veti zice sufletului meu: "Muta-te in munti, ca o pasare?"
    2. C
    aread more >>>

  3. Psalmul 9

    1. Lauda-Te-voi, Doamne, din toata inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
    2. Veseli-m
    aread more >>>

  4. Psalmul 8

    1. Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamaread more >>>

  5. Psalmul 7

    l. Doamne, Dumnezeul meu, in Tine am nadajduit. Mantuieste-ma de toti cei ce ma prigonesc sread more >>>

  6. Psalmul 6

    1. Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu urgia Ta sa ma certi.
    2. Miluie
    ste-maread more >>>

  7. Psalmul 5

    l. Graiurile mele asculta-le, Doamne! Intelege strigarea mea!
    2. Ia aminte la glasul rug
    aread more >>>

  8. Psalmul 4

    1. Cand Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptatii mele! Intru necaz m-ai desfatat! Milostivesread more >>>

  9. Psalmul 3

    1. Doamne, cat s-au inmultit cei ce ma necajesc! Mul
    read more >>>

  10. Psalmul 2

    1. Pentru ce s-au intaratat neamurile si popoarele au cugetat desread more >>>

  11. Psalmul 1

    PSALMUL 1
    Al lui David.

    1. Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredincio...

    read more >>>

  12.