Istoric

Scurta istorie athonita

Sfantul Munte al Athonului (care mai este numit pe buna dreptate Gradina Maicii Domnului) este o peninsula legata de pamantul Greciei in partea dinspre miazazi, avand celelalte trei parti scaldate de Marea Egee. Lungimea Sfantului Munte este de 60 km, iar latimea variaza intre 12 si 18 km. Altitudinea varfului Athonului este de 2030 de metri. Suprafata peninsulei este de 389 km2.

Pana la venirea Maicii Domnului aici, Sfantul Munte se afla in intunericul inchinarii la idoli. Se aflau multe capisti idolesti, iar pe varful Athonului se afla idolul Apolon, fiind facut din aur si avand o inaltime uriasa. Se spune ca atunci cand era luminat de soare, se vedea tocmai de la Constantinopol. La acest idol, veneau multi si i se inchinau, iar diavolii care locuiau in el raspundeau la intrebarile lor, dar mai intai trebuia sa li se aduca jertfe, chiar pe unii din copiii lor. Si acum se pastreaza altare idolesti, avand pietre cu canal de scurgere a sangelui, pe care se junghiau copiii mici.

Despre increstinarea Sfantului Munte se pastreaza din traditie urmatoarele date:

Dupa inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, Sfintii Apostoli, impreuna cu Maica Domnului, au aruncat sorti sa vada ce parte a pamantului li se va incredinta pentru propovaduirea Evangheliei. Sortii Maicii Domnului au cazut sa mearga pe pamantul Ivirului, care acum se numeste Gruzia. Preasfanta s-a bucurat si se pregatea pentru plecare, dar i s-a aratat ingerul Domnului si i-a zis sa nu se departeze de Ierusalim, ca tara ce i-a cazut se va lumina mai tarziu, iar acum sa primeasca ingrijirea altui pamant, pe care i-l va arata Domnul. Astfel, Maica Domnului a ramas in Ierusalim in casa preaiubitului ucenic al Domnului, Sfantul Apostol Ioan.

Plecarea ei a fost in felul urmator: Lazar, care a fost inviat de Mantuitorul Hristos a patra zi, se afla in insula Cipru, unde fusese hirotonit episcop de Sfantul Apostol Varnava. Fiind deci in Cipru, a dorit din tot sufletul s-o vada pe Maica Domnului, dar ezita sa mearga in Ierusalim, ferindu-se de ura evreilor, care cautau sa-l omoare. Asa ca i-a scris Preasfintei Fecioare, rugand-o sa vina in insula Cipru. Maica Domnului a raspuns ca va veni, dar sa-i trimita o corabie.

Cand Maica Domnului impreuna cu Sfantul Apostol Ioan calatoreau spre insula Cipru, din randuiala lui Dumnezeu s-a ridicat o furtuna pe mare si corabia a fost dusa in apropierea Muntelui Atonului.

Vazand frumusetea locului, Preasfanta Fecioara a cerut Fiului ei sa-i daruiasca acest munte, ca sa-l aiba ca mostenire. Atunci, s-a auzit un glas zicand: Primeste acest loc ca mostenire si in el isi vor afla scaparea toti care vor sa se mantuiasca".

Coborand Maica Domnului impreuna cu Sfantul Apostol Ioan la tarm, diavolii care se aflau in idoli, au inceput sa tipe infricosati, fiind siliti de puterea lui Dumnezeu: Iesiti in intampinarea Mariei, Maica lui Dumnezeu, la limanul lui Climent!". Poporul, mirandu-se si inspaimantandu-se de cele ce auzea, a coborat la tarm sa vada ce s-a intamplat, intrebandu-se ce fel de Dumnezeu a venit, fiind mai mare decat al lor. Idolul Apolon s-a prabusit si s-a sfaramat in mii de bucati. Aceasta i-a speriat si mai mult. Ajungand la limanul lui Climent, au aflat pe Maica Domnului impreuna cu Sfantul Apostol Ioan, care le-au vestit despre intruparea Fiului lui Dumnezeu, despre rastignirea, invierea si inaltarea Lui la ceruri.

Auzind toate acestea, oamenii s-au inchinat adevaratului Dumnezeu Iisus Hristos si au multumit Maicii Domnului pentru acest mare dar. Apoi, s-au botezat cu totii si si-au sfaramat capistile si idolii dintr-insele. Maica Domnului i-a invatat, i-a povatuit si le-a zis ca  acest loc imi este dat mie de Fiul si Dumnezeul meu". Dupa care, binecuvantandu-i, le-a zis:  Sa fie darul lui Dumnezeu in locul acesta si asupra celor ce vor vietui aici cu credinta si cu buna cucernicie si a celor ce vor pazi poruncile Fiului si Dumnezeului meu. Si toate cele pamantesti le vor avea cu indestulare si fara multa osteneala. Viata cereasca li se va darui lor si mila Fiului meu nu se va ridica de la dansii. Locului acestuia eu ii voi fi aparatoare si fierbinte mijlocitoare catre Dumnezeu si pentru cei ce vor vietui aici". Apoi s-a urcat din nou pe corabie, lasandu-i pe toti cu lacrimi in ochi de bucurie pentru marele dar pe care-l primisera, dar si cu lacrimi de intristare pentru despartirea de Maica lui Dumnezeu.

Dupa increstinare, Sfantul Munte a ajuns aproape de pustiire. Cand a randuit Bunul Dumnezeu si Preasfanta Lui Maica, au inceput sa vina unii barbati ravnitori, care s-au nevoit si s-au sfintit aici, precum a fost Sfantul Petru Atonitul, care a auzit din gura Maicii Domnului urmatoarea fagaduinta:  Parinte, in Muntele Athonului va fi odihna ta! Pe acest Munte l-am ales eu dintre toate partile pamantului si am hotarat sa-l afierosesc spre a fi locuinta calugarilor si pustnicilor si are sa se numeasca «sfant» si cati vor locui intr-insul si vor voi sa se lupte cu dusmanul obstesc al omenirii, adica cu diavolul, eu insasi voi lupta alaturi de ei, voi fi cu dansii in toata viata lor, ma voi face lor ajutatoare nebiruita, ii voi invata cele ce se cuvine sa le faca si ii voi sfatui la cele ce se cuvine sa nu le faca. Ma voi face lor mai inainte ganditor, doctor si le voi purta de grija, atat pentru hrana si doctoria care intaresc si folosesc trupul, cat si pentru hrana si doctoria care imputernicesc sufletul; si nu-i voi lasa sa cada de la bine si de la fapta lor cea buna. Si aceasta o voi face in viata lor; iar dupa moarte voi infatisa Fiului si Dumnezeului meu pe aceia care cu iubire de Dumnezeu si intru pocainta isi vor savarsi viata lor in muntele acesta si le voi cere de la Dansul desavarsita iertare a pacatelor".

Aceasta fagaduinta nu o face altcineva, ci Preasfanta si Preacurata Maica a lui Dumnezeu pentru cei care parasesc toate si vin in Sfantul Munte si se incredinteaza in mainile ei cele preacurate si preasfinte. O, cat de bogati suntem noi, cei care avem o astfel de Maica preabuna si preamilostiva!

Mai pe urma, s-au construit multe manastiri, schituri, chilii si colibe. Au fost perioade in care Sfantul Munte a cunoscut o mare inflorire. Incepand cu primele decenii ale secolului al IX-lea, monahismul aghiorit intra intr-o noua faza. Muntele Athos isi dobandeste caracterul sau de tinut exclusiv monahal, cu granite bine determinate, cu organizare administrativa proprie si cu capitala la Kareia.

In secolul al IX-lea, au trait in Sfantul Munte doua mari personalitati: Sfantul Petru Atonitul, considerat unul dintre cei mai mari pustnici, si Sfantul Eftimie din Tesalonic, care a intemeiat o lavra monahala pe la mijlocul secolului al IX-lea. Primul sigiliu imparatesc dateaza din anul 883, din care reiese stradania monahilor atoniti de a-si asigura caracterul monahal al peninsulei. Imparatul bizantin Vasile I Macedoneanul porunceste ca sa nu fie deranjati in nici un fel, de nimeni, calugarii din Athos. In anul 943, granitele Sfantului Munte sunt fixate definitiv, prin hotarare imparateasca, ele ramanand, in general, aceleasi pana astazi. Numarul monahilor la sfarsitul secolului al X-lea era de 1000, iar in anul 1020 ajunsesera la 3000, dupa cum se spune in viata Sfantului Atanasie Atonitul. La numai 30 de ani dupa aceea, numarul calugarilor ajunsese la 6000, iar numarul manastirilor la 180. Dupa caderea Constantinopolului (1453) numarul calugarilor a scazut foarte mult, ajungand pana la 1500.

In Sfantul Munte, au fost totdeauna calugari de toate natiile. Locuiau in aceleasi manastiri fara sa fie nevoie de manastiri separate. Domnitorii romani - moldoveni si munteni - au ajutat foarte mult Sfantul Munte, dar nu s-au gandit sa infiinteze manastiri romanesti, stiind ca ajuta monahismul ortodox care este unul, ori din ce natie s-ar trage fiecare. Cu timpul, au aparut cateva manastiri populate exclusiv: una de rusi - Sfantul Pantelimon; una de sarbi - Hilandaru; alta de bulgari - Zografu. Numarul calugarilor a variat in functie de perioadele istorice. In anul 1920, situatia era urmatoarea: rusi - 4800; greci - 3900; romani - 500; bulgari - 500; sarbi - 150; georgieni - 50. In foarte scurt timp, din 1920 pana in 1970, numarul calugarilor a scazut de la aproximativ 10000 la 1146. Iar din 1974 incepe sa creasca usor, ajungand la ora actuala sa fie in jur de 2500 de calugari. Numarul manastirilor este stabilit la 20, iar a schiturilor la 12. Numarul chiliilor nu se stie exact, deoarece au fost foarte multe parasite si s-au daramat. Cele 20 de manastiri, in ordinea dupa care sunt asezate in catalogul manastirilor atonite, sunt urmatoarele: Marea Lavra, Vatopedu, Iviru, Hilandaru, Dionisiu, Cutlumus, Pantocrator, Xeropotamu, Zografu, Dohiariu, Caracalu, Filoteu, Simonopetra, Sfantul Pavel, Stavronichita, Xenofont, Grigoriu, Esfigmenu, Sfantul Pantelimon (Russikon) si Constamonitu.

Despre Sfantul Munte Athos

Sfantul Munte al Athonului (care mai este numit pe buna dreptate Gradina Maicii Domnului) este o peninsula legata de pamantul Greciei in partea dinspre miazazi, avand celelalte trei parti scaldate de Marea Egee. Lungimea Sfantului Munte este de 60 km, iar latimea variaza intre 12 si 18 km. Altitudinea varfului Athonului este de 2030 de metri (vezi eninsulei este de 389 km2.

Pana la venirea Maicii Domnului aici, Sfantul Munte se afla in intunericul inchinarii la idoli. Se aflau multe capisti idolesti, iar pe varful Athonului se afla idolul Apolon, fiind facut din aur si avand o inaltime uriasa. Se spune ca atunci cand era luminat de soare, se vedea tocmai de la Constantinopol. La acest idol, veneau multi si i se inchinau, iar diavolii care locuiau in el raspundeau la intrebarile lor, dar mai intai trebuia sa li se aduca jertfe, chiar pe unii din copiii lor. Si acum se pastreaza altare idolesti, avand pietre cu canal de scurgere a sangelui, pe care se junghiau copiii mici.

Despre increstinarea Sfantului Munte se pastreaza din traditie urmatoarele date:

Dupa inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, Sfintii Apostoli, impreuna cu Maica Domnului, au aruncat sorti sa vada ce parte a pamantului li se va incredinta pentru propovaduirea Evangheliei. Sortii Maicii Domnului au cazut sa mearga pe pamantul Ivirului, care acum se numeste Gruzia. Preasfanta s-a bucurat si se pregatea pentru plecare, dar i s-a aratat ingerul Domnului si i-a zis sa nu se departeze de Ierusalim, ca tara ce i-a cazut se va lumina mai tarziu, iar acum sa primeasca ingrijirea altui pamant, pe care i-l va arata Domnul. Astfel, Maica Domnului a ramas in Ierusalim in casa preaiubitului ucenic al Domnului, Sfantul Apostol Ioan.

Plecarea ei a fost in felul urmator: Lazar, care a fost inviat de Mantuitorul Hristos a patra zi, se afla in insula Cipru, unde fusese hirotonit episcop de Sfantul Apostol Varnava. Fiind deci in Cipru, a dorit din tot sufletul s-o vada pe Maica Domnului, dar ezita sa mearga in Ierusalim, ferindu-se de ura evreilor, care cautau sa-l omoare. Asa ca i-a scris Preasfintei Fecioare, rugand-o sa vina in insula Cipru. Maica Domnului a raspuns ca va veni, dar sa-i trimita o corabie.

Cand Maica Domnului impreuna cu Sfantul Apostol Ioan calatoreau spre insula Cipru, din randuiala lui Dumnezeu s-a ridicat o furtuna pe mare si corabia a fost dusa in apropierea Muntelui Atonului.

Vazand frumusetea locului, Preasfanta Fecioara a cerut Fiului ei sa-i daruiasca acest munte, ca sa-l aiba ca mostenire. Atunci, s-a auzit un glas zicand:  Primeste acest loc ca mostenire si in el isi vor afla scaparea toti care vor sa se mantuiasca".

Coborand Maica Domnului impreuna cu Sfantul Apostol Ioan la tarm, diavolii care se aflau in idoli, au inceput sa tipe infricosati, fiind siliti de puterea lui Dumnezeu:  Iesiti in intampinarea Mariei, Maica lui Dumnezeu, la limanul lui Climent!". Poporul, mirandu-se si inspaimantandu-se de cele ce auzea, a coborat la tarm sa vada ce s-a intamplat, intrebandu-se ce fel de Dumnezeu a venit, fiind mai mare decat al lor. Idolul Apolon s-a prabusit si s-a sfaramat in mii de bucati. Aceasta i-a speriat si mai mult. Ajungand la limanul lui Climent, au aflat pe Maica Domnului impreuna cu Sfantul Apostol Ioan, care le-au vestit despre intruparea Fiului lui Dumnezeu, despre rastignirea, invierea si inaltarea Lui la ceruri.

Auzind toate acestea, oamenii s-au inchinat adevaratului Dumnezeu Iisus Hristos si au multumit Maicii Domnului pentru acest mare dar. Apoi, s-au botezat cu totii si si-au sfaramat capistile si idolii dintr-insele. Maica Domnului i-a invatat, i-a povatuit si le-a zis ca  acest loc imi este dat mie de Fiul si Dumnezeul meu". Dupa care, binecuvantandu-i, le-a zis:  Sa fie darul lui Dumnezeu in locul acesta si asupra celor ce vor vietui aici cu credinta si cu buna cucernicie si a celor ce vor pazi poruncile Fiului si Dumnezeului meu. Si toate cele pamantesti le vor avea cu indestulare si fara multa osteneala. Viata cereasca li se va darui lor si mila Fiului meu nu se va ridica de la dansii. Locului acestuia eu ii voi fi aparatoare si fierbinte mijlocitoare catre Dumnezeu si pentru cei ce vor vietui aici".

Apoi s-a urcat din nou pe corabie, lasandu-i pe toti cu lacrimi in ochi de bucurie pentru marele dar pe care-l primisera, dar si cu lacrimi de intristare pentru despartirea de Maica lui Dumnezeu.

Dupa increstinare, Sfantul Munte a ajuns aproape de pustiire. Cand a randuit Bunul Dumnezeu si Preasfanta Lui Maica, au inceput sa vina unii barbati ravnitori, care s-au nevoit si s-au sfintit aici, precum a fost Sfantul Petru Atonitul, care a auzit din gura Maicii Domnului urmatoarea fagaduinta:  Parinte, in Muntele Athonului va fi odihna ta! Pe acest Munte l-am ales eu dintre toate partile pamantului si am hotarat sa-l afierosesc spre a fi locuinta calugarilor si pustnicilor si are sa se numeasca «sfant» si cati vor locui intr-insul si vor voi sa se lupte cu dusmanul obstesc al omenirii, adica cu diavolul, eu insasi voi lupta alaturi de ei, voi fi cu dansii in toata viata lor, ma voi face lor ajutatoare nebiruita, ii voi invata cele ce se cuvine sa le faca si ii voi sfatui la cele ce se cuvine sa nu le faca. Ma voi face lor mai inainte ganditor, doctor si le voi purta de grija, atat pentru hrana si doctoria care intaresc si folosesc trupul, cat si pentru hrana si doctoria care imputernicesc sufletul; si nu-i voi lasa sa cada de la bine si de la fapta lor cea buna. Si aceasta o voi face in viata lor; iar dupa moarte voi infatisa Fiului si Dumnezeului meu pe aceia care cu iubire de Dumnezeu si intru pocainta isi vor savarsi viata lor in muntele acesta si le voi cere de la Dansul desavarsita iertare a pacatelor".

Aceasta fagaduinta nu o face altcineva, ci Preasfanta si Preacurata Maica a lui Dumnezeu pentru cei care parasesc toate si vin in Sfantul Munte si se incredinteaza in mainile ei cele preacurate si preasfinte. O, cat de bogati suntem noi, cei care avem o astfel de Maica preabuna si preamilostiva!

Mai pe urma, s-au construit multe manastiri, schituri, chilii si colibe. Au fost perioade in care Sfantul Munte a cunoscut o mare inflorire. Incepand cu primele decenii ale secolului al IX-lea, monahismul aghiorit intra intr-o noua faza. Muntele Athos isi dobandeste caracterul sau de tinut exclusiv monahal, cu granite bine determinate, cu organizare administrativa proprie si cu capitala la Kareia.

In secolul al IX-lea, au trait in Sfantul Munte doua mari personalitati: Sfantul Petru Atonitul, considerat unul dintre cei mai mari pustnici, si Sfantul Eftimie din Tesalonic, care a intemeiat o lavra monahala pe la mijlocul secolului al IX-lea. Primul sigiliu imparatesc dateaza din anul 883, din care reiese stradania monahilor atoniti de a-si asigura caracterul monahal al peninsulei. Imparatul bizantin Vasile I Macedoneanul porunceste ca sa nu fie deranjati in nici un fel, de nimeni, calugarii din Athos. In anul 943, granitele Sfantului Munte sunt fixate definitiv, prin hotarare imparateasca, ele ramanand, in general, aceleasi pana astazi. Numarul monahilor la sfarsitul secolului al X-lea era de 1000, iar in anul 1020 ajunsesera la 3000, dupa cum se spune in viata Sfantului Atanasie Atonitul. La numai 30 de ani dupa aceea, numarul calugarilor ajunsese la 6000, iar numarul manastirilor la 180. Dupa caderea Constantinopolului (1453) numarul calugarilor a scazut foarte mult, ajungand pana la 1500.

In Sfantul Munte, au fost totdeauna calugari de toate natiile. Locuiau in aceleasi manastiri fara sa fie nevoie de manastiri separate. Domnitorii romani - moldoveni si munteni - au ajutat foarte mult Sfantul Munte, dar nu s-au gandit sa infiinteze manastiri romanesti, stiind ca ajuta monahismul ortodox care este unul, ori din ce natie s-ar trage fiecare. Cu timpul, au aparut cateva manastiri populate exclusiv: una de rusi - Sfantul Pantelimon; una de sarbi - Hilandaru; alta de bulgari - Zografu. Numarul calugarilor a variat in functie de perioadele istorice. In anul 1920, situatia era urmatoarea: rusi - 4800; greci - 3900; romani - 500; bulgari - 500; sarbi - 150; georgieni - 50.

In foarte scurt timp, din 1920 pana in 1970, numarul calugarilor a scazut de la aproximativ 10000 la 1146. Iar din 1974 incepe sa creasca usor, ajungand la ora actuala sa fie in jur de 2500 de calugari. Numarul manastirilor este stabilit la 20, iar a schiturilor la 12. Numarul chiliilor nu se stie exact, deoarece au fost foarte multe parasite si s-au daramat. Cele 20 de manastiri, in ordinea dupa care sunt asezate in catalogul manastirilor atonite, sunt urmatoarele: Marea Lavra, Vatopedu, Iviru, Hilandaru, Dionisiu, Cutlumus, Pantocrator, Xeropotamu, Zografu, Dohiariu, Caracalu, Filoteu, Simonopetra, Sfantul Pavel, Stavronichita, Xenofont, Grigoriu, Esfigmenu, Sfantul Pantelimon (Russikon) si Constamonitu.

Ieromonah Pimen de la Schitul romanesc Lacu

sursa: www.munteleathos.coma

 

Psalmi

  1.  
  2. Psalmul 10

    1. In Domnul am nadajduit. Cum veti zice sufletului meu: "Muta-te in munti, ca o pasare?"
    2. C
    aread more >>>

  3. Psalmul 9

    1. Lauda-Te-voi, Doamne, din toata inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
    2. Veseli-m
    aread more >>>

  4. Psalmul 8

    1. Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamaread more >>>

  5. Psalmul 7

    l. Doamne, Dumnezeul meu, in Tine am nadajduit. Mantuieste-ma de toti cei ce ma prigonesc sread more >>>

  6. Psalmul 6

    1. Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu urgia Ta sa ma certi.
    2. Miluie
    ste-maread more >>>

  7. Psalmul 5

    l. Graiurile mele asculta-le, Doamne! Intelege strigarea mea!
    2. Ia aminte la glasul rug
    aread more >>>

  8. Psalmul 4

    1. Cand Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptatii mele! Intru necaz m-ai desfatat! Milostivesread more >>>

  9. Psalmul 3

    1. Doamne, cat s-au inmultit cei ce ma necajesc! Mul
    read more >>>

  10. Psalmul 2

    1. Pentru ce s-au intaratat neamurile si popoarele au cugetat desread more >>>

  11. Psalmul 1

    PSALMUL 1
    Al lui David.

    1. Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredincio...

    read more >>>

  12.