Sunet



Get the Flash Player to see this player.

time2online Extensions: Simple Video Flash Player Module

Designed by:
SfantaFiloteea
Viata

In calendarul Sfinteniei crestine, la 7 decembrie este pomenita Sfanta Mucenita Filoteea, ale carei moaste se gasesc la Curtea de Arges. Dupa anumite scrieri privitoare la viata ei, aflam ca s-a nascut pe la inceputul veacului al XIII-lea in orasul arnovo, care pe atunci era capitala "imperiului romano-bulgar", intemeiat si condus o vreme de fratii Petru si Asan, romani de neam. I s-a dat din botez numele "Filoteea", care in greceste inseamna "iubitoarea de Dumnezeu", lucru pe care il va dovedi cu fapta in cursul scurtei sale vieti pamantesti. Se spune ca si mama viitoarei Sfinte era romanca de neam, din sudul Dunarii fiind o femeie foarte evlavioasa. De la ea a deprins prunca Filoteea dragostea de Dumnezeu si de aproa­pele, faptele de milostenie, rugaciunile si postul si alte virtuti care trebuie sa impodobeasca sufletul unui adevarat crestin. Fiind copila inca, Dumnezeu a chemat la Sine pe vrednica sa mama, ramanand astfel orfana. Cu incredere in Dumnezeu, a ramas in casa parinteasca, respectand toate cele ce invatase de la mama ei, traind mai mult pentru Hristos si pentru cei aflati in suferinta.

Ramanand copila orfana de maica si avand semanata samanta faptelor bune de maicuta sa in pamantul inimii sale, apoi si ea, fiind din fire pamant bun evanghelicesc si roditor, nu s-a dat la jocuri copilareati, impreuna cu cele de varsta ei, nu s-a dat la cantari lumesti, nici la iubirea hainelor celor scumpe si frumoase, nici la impletiturile parului, nici la impodobirea cositelor (tamplelor), nici la sulimenirea fetii si la dresul sprancenelor, nici la mancari si bauturi alese, nici la priviri de hore si dansuri, care pot molesi sufletul (Vietile Sfintilor pe decembrie, Ed. Ep. Romanului si Husilor, 1993, p 159). Dar ce facea fericita? Risipit-a, dat-a saracilor, dar dreptatea Lui ramane in veacul veacului, a zis David. Acest lucru l-a plinit Filoteea; ca ea, fericita, cu podoabele sale cele fecioresti a incalzit spatele celor saraci si a saturat cu bucate pantecele celor flamanzi - ne spune Slava de la Doamne, strigat-am, a Vecerniei mari. Dar unde a invatat acestea? Desigur, de la mama ei, dar si din biserica unde auzea deseori Evanghelia care fericeste pe cei milostivi. Injugand fecioria cu milostenia, cu aceste doua fapte bune, ca si cu doua aripi preausoare ai zburat la Inaltimea faptelor bune si ai ajuns pe cat este cu putinta firii omenesti la masura varstei lui Hristos - zice o stihira a Cantarii a 4-a a Canonului Sfintei, iar o alta stihira a Cantarii 1 glasuieste: Din pruncie deprinzandu-te cu fapta buna si cu nevointe placute lui Dumnezeu, prin ele te-ai imbogatit, fericita fecioara, cu untdelemnul facerii de bine si cu curatia ai stralucit. Pentru aceasta, in camara cea vesnica de nunta ai intrat si cu fecioarele cele intelepte te veselesti.

Dar pretul untdelemnului de nunta n-a fost lipsit de necazuri din chiar partea parintilor sai.
Intai din partea mamei vitrege. Inauntru, in casa, era locul de chinuire a fericitei din partea mamei de-a doua care, pornindu-se asupra fiicei sale cu ura si cu pizma, o ocara si o batea, o chinuia cu diferite munci, o para tatalui sau, ii facea fel de fel de necazuri si de schingiuiri. (op. cit., p 162).
Tatal ei, lenes fiind la minte si cam intunecat la judecata, asculta cu lesnire soaptele noii sale neveste si nu s-a priceput ca mai bine i-ar fi daca ar urma pe fiica-sa in savarsirea faptelor celor bune ca sa mosteneasca si el, sarmanul, viata cea fericita. El o imbraca pe copila cu haine noi si scumpe, iar ea le impartea saracilor, luand in loc hainele lor invechite. Intreband-o unde sunt hainele, ea tacea. Atunci el o chinuia pe dansa cu multe feluri de batai, o tara de par, o lovea cu biciul si cu lemne, o batea cu pumnul in spate, cu palma peste obraz (op. cit., p 163). Dar toate vorbele de ocara, bataile si muncile la care o punea tatal si mai ales mama ei vitrega, n-au putut s-o abata de la virtutile care ii impodobeau sufletul, mai ales de la faptele milosteniei. In inima ei se intiparisera cuvintele Mantuitorului: "Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui" (Matei 5, 7), dar mai ales cuvintele pe care le va spune El la dreapta judecata: "Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu si mosteniti im­paratia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa manamc, insetat am fost si Mi-ati dat sa beau, strain am fost si M-ati primit, gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine " (Matei 25, 34-36).
Dar ceea ce a umplut paharul cu venin al tatalui a fost mancarea putina cata ii mai ramanea Filoteei, dupa ce aceasta mai dadea din ea saracilor pe care-i intalnea in cale. Caci, trimitand-o mama vitrega cu mancare la tatal ei, pe vremea secerisului, pe cand ea n-avea decat doisprezece ani, o data si de doua ori vazand tatal ca mancarea nu-i ajungea sa-si sature pantecele, acesta o certa pe femeie care dadu vina pe fiica lui pentru imprastierea hranei la saraci. Omul tacu si se puse la panda. Avea cu sine o barda plugareasca iar in vine sangele ii clocotea de manie. Fetita pleca de-acasa cu bucatele cand, iata, saracii au si inconjurat-o dupa obicei. Ea incepu sa-i hraneasca. Tatal ei vazand-o, se lasa biruit de manie si, neajungaand mai repede decat voia s-o prinda de cosite si sa o bata, arunca cu barda tocmai in piciorul ei, ranind-o. Atunci Dumnezeu a binevoit ca sa-i ia sufletul in mainile Sale. Stihira a doua a Stihoavnei Vecerniei Mici arata remuscarea tatalui care s-a trezit prea tarziu din nebunia lui:Daca te-a vazut tatal tau intinsa pe pamant, moarta fara de suflare, de spaima cuprinzandu-se, de multa jale s-a umplut. Durerea ce l-a cuprins era atat pentru ca a ajuns ucigasul fiicei sale cat si pentru slava cereasca si lumina ce a stralucit imprejurul trupului ei.
O preafrumoasa stihir a Cantarii a noua a Canonului Sfintei arata dragostea cu care a chemat-o Hristos la Sine pe fericita copila: Scoala, vino de-aproapea Mea, frumoasa Mea, porumbita Mea, a zis catre tine Hristos, Mirele tau; ca iata iarna a trecut si ploaia, necazurile, ispitele si bataile cele pentru fapta buna s-au ispravit. Acum florile s-au ivit si glas de turturiaƒ s-a auzit in pamantul nostru; via s-a copt si a dat mirosul sau. Deci, scoala, vino de-aproapea Mea, salasluieste-te intru odihna si bucuria pe care am gatit-o pentru tine.

Nevrednicul tata, inspaimantat de uciderea propriei sale copile, a incercat sa-i ridice trupul spre a-l inmormanta. Dar Dumnezeu a ingreuiat in asa fel cinstitul ei trup, incat nici tatal ucigas, nici alti oameni n-au putut sa-l ridice. Ingrozit, a alergat la Arhiepiscopul Cetatii Tarnovo, istorisindu-i toate cele intamplate. Acesta, im­preuna cu mai marii cetatii, cu preoti, calugari si multime de credin­ciosi, s-au indreptat spre locul in care se afla trupul neinsufletit al tinerei Filoteea. Toti s-au incredintat ca erau in fata unei minuni dumnezeiesti. Ierarhii si preotii aflati acolo, au savarsit slujba prohodiriiei, dupa care au incercat sa-i ridice cinstitul trup, spre a-l duce in Catedrala Arhiepiscopala din Tarnovo. Nici de data aceasta cinstitul ei trup n-a putut fi ridicat. Au inteles ca Filoteea putea fi socotita acum ca o adevarata mucenita a lui Hristos si ca ea insasi nu voia sa fie dusa in cetatea Tarnovo. Sinaxarul ei arata ca sfintii slujitori au inceput sa spuna numele unor orase, biserici si manastiri din dreapta si din stanga Dunarii, spre a vedea daca nu se usureaza trupul Sfintei, la rostirea vreunuia din ele. Cand s-a rostit numele orasului Curtea de Arges, deodata trupul s-a usurat si a putut sa fie ridicat. Stihira Intai a Litiei fericeste Tara Romaneasca pentru aceasta alegere: Bucura-te intru Domnul, Tara Romaneasca, avand intru tine, ca o comoara de mult pret, trupul nestricat si fara de prihana si fecioresc al Filoteei, izvorand tamaduiri tuturor celor ce alearga la dansa cu credinta. A fost instiintat de indata domnitorul roman de la Arges de dorinta Sfintei Filoteea, ca cinstitul ei trup sa fie adus in tara sa. A fost intampinat la Dunare de domnitor, ierarhi, preoti, calugari si credin­ciosi, cu rugaciuni, cantari duhovnicesti, lumanari si tamaie. Sicriul cu trupul ei a fost dus apoi la Curtea de Arges.

Adevarul este ca moastele ei au ramas la Tarnovo si au fost aduse in Tara Romaneasca numai dupa anul 1393, cand taratul bulgar de la Tarnovo a fost ocupat de turci. Se pare ca de aici au fost duse pentru scurt timp la Vidin, probabil pana in 1396. Pentru a nu fi profanate, au fost oferite domnitorului Mircea cel Batran (1386-1418), care le-a asezat in biserica Sfantul Nicolae (Domneasca) din Curtea de Arges,  pe atunci Catedrala Mitropolitana, ctitoria domnitorilor Basarab I Intemeietorul si Nicolae Alexandru, fiul sau.

Moastele Sfintei au ramas acolo pana in 1893, cand  din cauza starii de degradare in care a ajuns biserica - au fost mutate in bisericile Sfantul Gheorghe, apoi la Adormirea Maicii Domnului-Olari, din aceeasi localitate. In timpul primului razboi mondial, cand o buna parte din tara era ocupata de trupe straine - au fost duse in paraclisul manastirii Antim din Bucuresti. Dupa incheierea razboiului au fost readuse la Curtea de Arges, dar de data aceasta in mareata biserica ctitorita de Neagoe Voda Basarab. Din 1949 au fost mutate in Paraclisul din incinta acestei biserici, unde se gasesc si azi.

In felul acesta, Sfanta Filoteea a devenit o adevarata ocroti­toare a Tarii Romanesti. Moastele ei sunt cinstite atat de credinÂciosii din partea locului cat si de alti crestini, din alte zone ale tarii, care isi indreapta pasii spre prima capitala a Tarii Romanesti. In mai multe randuri s-au facut procesiuni in tara cu Sfintele ei Moaste, mai ales in vreme de seceta. De la aducerea moastelor sale in tara si pana azi, in numeroase biserici s-au zugravit fie chipul ei, fie scene din viata ei (ca in bisericile Dobroteasa si Sfantul Gheorghe din Bucuresti, Sfanta Filoteea si Sfanta Vineri din Ploiesti, Adormirea Maicii Domnului din Mizil si altele). Icoane cu chipul sau impodo­besc casele credinciosilor. Unii parinti dau numele Filoteea fiicelor lor la botez, iar unele credincioase care iau ingerescul chip al calugariei, de asemenea poarta acest nume. Pomenirea ei cu lauda se face in fiecare an in ziua de 7 decembrie. A fost aleasa aceasta zi ca data de praznuire, indata dupa ziua Sfantului Nicolae, intrucat moastele ei au stat secole in sir in Biserica Domneasca din Curtea de Arges, care are hramul Sfantului Nicolae, deci la 6 decembrie. "Viata" Sfintei Filofteia este trecuta in Mineiul pe decembrie si in Vietile de sfinti pe aceasta luna, tiparite la noi in tara, iar insemnarile de calatorie ale unor straini care au trecut prin Curtea de Arges mentioneza prezenta moastelor ei in acest oras, precum si cinstirea de care se bucurau din partea credinciosilor romani.

La 28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in tara noastra, intre care si Sfanta Filoteea de la Arges. Slujba speciala inchinata acestei generalizari a avut loc in octombrie 1955, la Curtea de Arges, in prezenta Patriarhului Justinian Marina si a numerosi ierarhi romani si straini, invitati acolo, precum si a numerosi clerici si credinciosi. Sa cinstim si noi prin cantari duhovnicesti pe acesta Sfanta ocrotitoare a Tarii Romanesti, zicand: Filoteea, mucenita Domnului, mireasa si buna fecioara, izbaveste patria si poporul romanesc de toata vatamarea, rugand pe Dumnezeu ca sa ne liberam toti din stricaciune, din urgie si din primejdii (Luminanda). Prof. Dr. Mircea Pacurariu;

Din iubirea nemasurata a Bunului Dumnezeu, in Universul nesfarsit, au rasarit frumuseti vazute si nevazute. Ochiul nostru si inima plina de iubire nu pot cuprinde darurile de pret pe care ni le-a facut Dumnezeu noua, cu imperiala bogatie. Daca avem putere de cuprindere si intelegere, vom putea descoperi cu mare usurinta purtarea de grija a lui Dumnezeu, in primul rand, pentru ca ne-a zidit si ne-a dat bucuria de a vedea rodirile din frumusetea lumii vazute.

Atunci cand venim pe lumea aceasta, din fiinta parintilor, ziditi de Dumnezeu pe pamant, noi primim patru mari daruri: in primul rand, darul vietii, minunea nasterii, cresterii si devenirii. Chiar si invatatii, inainte de Iisus Hristos ne-au lasat scris, precum Sofocle, in cartea sa, "Antigona": "in lume-s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu-s!" Asadar, viata noastra este minunea minunilor!

In al doilea rand, dupa darul nasterii pe lumea aceasta, Dumnezeu ne-a dat darul de a deveni cetateni ai Imparatiei lui Dumnezeu, prin Sfantul Botez, in numele Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

In al treilea rand, la Sfantul Botez noi primim numele unui sfant sau al unei sfinte.

In al patrulea rand, ni s-a dat un inger pazitor, potrivit poruncii lui Dumnezeu, asa cum ni se arata in Sfanta Scriptura.

Daca unele din fetitele nascute au primit si primesc nume ca: Maria, Elena, Vasilica, Ioana, Margareta, Catinca, Ruxandra, Eufrosina, Ecaterina sau alte nume, auzim rostindu-se si numele preafrumos de Filoteea. Acest nume se traduce: "iubitoare de Dumnezeu", din grecescul "filos" si "theos." Cetatea istorica a Argesului, din mila lui Dumnezeu, a avut darul ca sa primeasca in vatra sa, prin anii 1396, prin osteneala evlaviosului domn al Tarii Romanesti, Mircea cel Batran, moaatele Sfintei Mucenite Filoteea. Din marturiile istorice ale timpului, aflam ca o buna vreme, moastele Sfintei Mucenite Filoteea au stat alaturi de sfintele moaste ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, in cetatea Tarnovei si apoi in cetatea Vidinului, de pe malul Dunarii, cetate vecina cu Tara Romaneasca. Asa se explica faptul ca azi, in toate bisericile din Tara Romaneasca si chiar din intreaga Romanie, zugravii picteaza pe cele doua sfinte impreuna.

Cand inspiratul psalmist David a scris: "Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai", am inteles, Cler si popor, ca puterea lui Dumnezeu se arata efectiv, nu numai in zidirea naturii, ci si in minunile care se savarsesc prin moastele sfintilor care s-au proslavit printr-o viata aleasa. Si noi, cei care credem in Dumnezeu, putem deveni casnicii Lui si impreuna vietuitori cu sfintii, izvorati din vatra neamului romanesc.

Sfintii Romani strajuiesc tara, ferindu-o de bantuielile vrajmasilor si de alte nenorociri care ameninta viata noastra de zi cu zi. Ca si in alte parti ale tarii, strajuite de sfinti, la Arges, Sfanta Filoteea ocroteste, prin rugaciunile sale catre Dumnezeu, Tara Romaneasca, dreptmaritorii crestini cinstind cu deosebita evlavie moastele sale facatoare de minuni. De cand sunt la Arges, am vazut adanca si delicata cinstire a Sfintei Filoteea de catre argeseni, numindu-o direct si dulce: Sfantulita!

Aceasta exprimare din iubire, talmaceste faptul ca Sfanta Filoteea este considerata nu numai facatoare de minuni, ci si casnica fiecaruia dintre argeseni, ocrotitoarea apropiata, din familia fiecarui gospodar.

La fiecare priveghere, in cele trei praznice sau hramuri ale Manastirii Argesului, cand se face procesiune cu sfintele sale moaste: Izvorul Tamaduirii, Adormirea Maicii Domnului (15 august) si Sfanta Filoteea (7 decembrie) a fiecarui an, crestinii din Arges, imprejurimi, sau din tara, fac rugaciuni intr-o liniste absoluta, impodobiti cu lumanari aprinse, ca in noaptea Invierii. Suntem datori sa-I multumim lui Dumnezeu, de alesele bucurii duhovnicesti pe care ni Le-a daruit Dumnezeu de fiecare data. De mare folos sufletesc mi-a fost sa vad mereu, zeci si mii de copii care sunt adusi de parinti sa cinsteasca pe Sfanta Filoteea, astfel fiind considerata ocrotitoarea pruncilor, a tinerilor, ca si a noastra, a tuturora, celor de diferite varste.

In orice necazuri care au venit asupra tarii si mai ales asupra Argesului, crestinii si-au pus nadejdea in Dumnezeu si Sfanta Filoteea. Ei sunt siguri ca Sfanta Filoteea ii apara de orice primejdii, asa cum cred romanii cei evlaviosi iubitori de Dumnezeu si sfintii Sai. Tuturor celor care poarta numele Sfintei Filoteea si credinciosilor care se inchina la sfintele sale moaste, pace si bucurie in Duhul Sfant si sa devenim toti iubitori de Dumnezeu si de sfintii Sai.

Calinic Arhiepiscopul Argesului si Muscelului

 

 

Psalmi

  1.  
  2. Psalmul 10

    1. In Domnul am nadajduit. Cum veti zice sufletului meu: "Muta-te in munti, ca o pasare?"
    2. C
    aread more >>>

  3. Psalmul 9

    1. Lauda-Te-voi, Doamne, din toata inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
    2. Veseli-m
    aread more >>>

  4. Psalmul 8

    1. Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamaread more >>>

  5. Psalmul 7

    l. Doamne, Dumnezeul meu, in Tine am nadajduit. Mantuieste-ma de toti cei ce ma prigonesc sread more >>>

  6. Psalmul 6

    1. Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu urgia Ta sa ma certi.
    2. Miluie
    ste-maread more >>>

  7. Psalmul 5

    l. Graiurile mele asculta-le, Doamne! Intelege strigarea mea!
    2. Ia aminte la glasul rug
    aread more >>>

  8. Psalmul 4

    1. Cand Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptatii mele! Intru necaz m-ai desfatat! Milostivesread more >>>

  9. Psalmul 3

    1. Doamne, cat s-au inmultit cei ce ma necajesc! Mul
    read more >>>

  10. Psalmul 2

    1. Pentru ce s-au intaratat neamurile si popoarele au cugetat desread more >>>

  11. Psalmul 1

    PSALMUL 1
    Al lui David.

    1. Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredincio...

    read more >>>

  12.